Termenul de creativitate își are originea în cuvântul latin ,, creare”, care înseamnă a ,,zămisli”, ,,a făuri”, ,,a crea”, ,,a naște,,. Însăși etimologia cuvântului ne demonstrează că termenul de creativitate definește un act dinamic, un proces care se dezvoltă, se desăvârșește și își cuprinde atât origine cât și scopul. El a fost întrodus în psihologie de G. W.Allport, pentru a desemna o formațiune de personalitate. În opinia lui creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre categoriile de manifestare a personalității, respectiv la aptitudini sau trăsături temperamentale.
Psihologii susțin în general, că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. A crea înseamnă a face să existe, a aduce la viață, a cauza, a genera, a produce. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate, expresivitate și este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inovativ.
După P. Popescu- Neveanu, creativitatea presupune predispoziția generală a personalității spre nou, o anumită organizare a proceselor psihice în sistemul de personalitate (Roco M., 2004). Creativitatea este legată de expresii și creații artistice
Mulți specialiști din acest domeniu dezbat acest subiect chiar si la ora actuală. Acest domeniu este puțin pus sub semnul întrebării deoarece există mai multe ipoteze referitoare la factorii care pot influenta sau determina conturarea personalității copiilor. Cei mai cunoscuți factori sunt factorii sociali, ereditatea, cultura si educația.
Probabil te întrebi ce reprezintă personalitatea unui copil. Personalitatea unui copil reprezintă un set complet de calități, cum ar fi gânduri, opinii, idei proprii, care îl diferențiază de alți copii, atitudini si multe altele. Cercetătorii încă încearcă sa caute care sunt factorii principali ce pot influenta modul in care se formează personalitatea unui copil. Aceste dezbateri se fac si in ziua de astăzi.
Tipuri de personalitate
Cum nici un copil nu este identic, el îsi va forma pe zi ce trece o personalitate pe care o va întruchipa ca si adult. Personalitatea unui copil se formează sub influența mai multor factori. Copilul tău cu siguranță va avea o personalitate formată, care va fi funcțională si stabilă încă de la vârsta preșcolara. Cele mai des întâlnite personalități la copii preșcolari sunt: copilul activ, copilul neatent, copilul sfidător, copilul apatic si copilul temător. In mod sigur si copilul preșcolar se va încadra intr-una din aceste categorii de personalități.
Factorii sociali
Copilăria este cea mai fericită perioadă a vieţii prin lipsa de griji, dragostea celor din jur și posibilitatea de a năzui către tot ce este mai frumos pe lume. Familia reprezintă primul mediu de viaţă al copilului. Dezvoltarea copilului în familie se impune a fi apreciată deci prin atmosfera unică și climatul afectiv şi educativ, pe care acest mediu i-l creează. După familie, mediul instituţionalizat (creşa și grădiniţa) constituie prima experienţă de viaţă a copilului în societate. Aici, copilul ia cunoştinţă de activităţi şi obiecte care-i stimulează interesul şi acţiunea, îl provoacă să se exprime prin angajarea în relaţiile sociale de grup. Educaţia este procesul prin care se realizează formarea şi dezvoltarea personalităţii umane și constituie o necesitate pentru individ şi societate. Mediul înconjurător al copilului este considerat factor important în educaţie şi autoeducaţie. În interrelaţiile copiilor funcţionează regulile proprii și codul moral propriu. Mediul copiilor ţine cont de particularităţile de vârstă, reprezentând atât obiectul, cât şi subiectul educaţiei [10, p.67]. Menţionăm că mediul educaţional nu trebuie considerat ca ceva univoc, începând acolo unde are loc întâlnirea educatorului cu educabilul și ei împreună proiectează şi construiesc ceva. Un atare mediu poate fi examinat şi ca obiect, şi ca resursă a activităţii comune [1]
Unul dintre cei mai importanți factori in dezvoltarea personalității copilului îl reprezintă mediul de acasă si influenta părinților. Felul in care te comporți cu micuțul tău si îl înveți cum sa se comporte in societate va fi un punct important de plecare pentru micuțul tău. Cultura si lecțiile care ii sunt expuse încă de mic vor avea un rol important in formarea unei personalități puternice. Cu ajutorul mamei, cel mic va începe sa înțeleagă si sa recunoască anumite emoții. El va învăța despre sprijin, iubire, empatie, generozitate si înțelegere de la părinți. Pe măsura ce va creste, copilul va descoperi si alte emoții iar tu va trebui sa fii acolo sa îl înveți sa stea deoparte de cele negative si sa implementeze in personalitatea lui doar cele pozitive.
Educația
Educația este un alt factor important care își va pune cu siguranța o amprenta destul de mare in formarea personalității unui copil. Ea este foarte importanta in modelarea comportamentului. Trecerea de la grădiniță la școala si apoi la facultate îl va ajuta pe copil sa experimenteze mai multe medii, in care cu siguranța va avea multe de asimilat si de învățat. In afara de a învață copilul, școala mai este locul in care cel mic va începe sa socializeze cu diferite persoane noi. El va învăța ce înseamnă sa respecte anumite reguli iar modul in care este tratat de către colegi si profesori va avea un impact puternic asupra lui si a dezvoltării personalității.
Cultura
Modelarea unei personalități depinde mult si de asimilarea unor elemente ale culturii la care copilul tău este expus încă de când s-a născut. In fiecare societate exista cu siguranța o cultura care predomina. De exemplu, cultura europeana corespunde unui anumit model de personalitate. Aceasta cultura este preluata de către familie, care o transmite mai departe in educația copilului si modului sau de dezvoltare. Caracteristicile culturii europene sunt: cooperarea, sociabilitatea, pragmatismul, competivitatea si punctualitatea.
Factorii creativității
Sociali
Ereditar
Educaționali
Creativitatea contribuie la autoeducația personalității. Se formează așa calități:autoobservare, autoanaliza, autoaprecierea,, probarea de sine , aptitudinile raționale de regulare a comportării în raport cu regulile, cerințele morale de comportare, responsabilitatea față de alți oameni și societate, sentimentul autocriticii, nemulțumirea de sine însăși etc. Toate acestea contribuie la formarea priceperilor de auto cunoaștere a posibilităților sale, limitele acestor posibilități interesele și necesitățile.
Ereditar
Personalitatea ca obiect biologic. Primul lucru care afectează formarea
personalității este materialul genetic pe care o persoană o primește de la părinți. Genele conțin informații despre programul care a fost stabilit la strămoși o a două generații – materne și paterne. Adică, o persoană nou născută este succesorul a două nașteri simultan. Încă aici ar trebui clarificat: o persoană nu primește trăsături de caracter, supra dotație din partea strămoșilor. El primește baza dezvoltării, pe care trebuie să o folosească. Așa că, de exemplu, o persoană poate obține maniera unui cântăreț și temperamentul coleric dintr-o generație. Dar dacă o persoană poate fi un bun vocalist, pictor, și să controleze temperamentul său, depinde direct de viziunea sa mondială. De asemenea, trebuie menționat ca personalitate este afectată de cultură, experiența socială a generațiilor anterioare, care nu pot fi transmisă prin gene. Datorită factorului biologic , oamenii care cresc în același condiții, devin diferiți și unici. Mama joacă cel mai important rol pentru copil,deoarece este strânsă legată de ei, iar acest contact poate fi atribuit unor factori biologici de influență asupra formării și dezvoltării personalității. În pântec , copilul depinde complet de mama. Starea ei de spirit, emoțiile, sentimentele, ca să nu mai vorbim de stilul de viață, afectează în mod semnificativ copilul Cel mai simplu exemplu: o femeie care a fost foarte nervoasă și a experimentat emoții negative în timpul sarcinii va avea un copil care cedează la temeri și stresuri, stări nervoase, anxietăți și chiar patologii în dezvoltare.
Fiecare nou-născut începe propria sa cale de formare a personalității, in care trece prin trei etape principale: absorbția informației despre lumea din jurul său, repetarea acțiunilor și a modelelor de comportament ale cuiva și acumularea de experiență personală. În perioada prenatală de dezvoltare, copilul nu are ocazia de a imita pe cineva, nu poate avea experiență personală , dar poate absorbi informații, adică să le primească cu gene și ca parte a corpului mamei. De aceia, ereditatea și atitudinea viitoarei mame față de făt, stilul de viață al femeii, au o importanță atât de mare pentru dezvoltarea personalității.
